“Eu cred că norii povestesc
În fiecare țară altfel,
Poate că sunt ținuturi unde
Se văd pe ceruri epopei
Cum am putea să ne dorim
Un cer senin și-o boltă goală,
Când norii spun povești prin care
Suntem salvați în veșnicii?”
(Eu cred că norii – Ana Blandiana)
Pentru mine norii înseamnă călătorii și visare. Când eram copil îmi plăcea să caut castele, prințese și balauri pe cer și să-mi las privirea să plutească ușor printre norii pufoși cu chef de joacă, ce desenează tot felul de povești pentru noi. Acum, de fiecare dată când mă îndrept spre aeroport mă gândesc la peisajul care mă așteaptă sus și de fiecare dată sunt surprinsă de ceva nou. Zborul din toamnă spre Lisabona a întrecut, însă, prin simplitate, orice alt peisaj. Eram într-o altă lume. Asta se întâmplă atunci când la noi e întunecat și gri 🙂
Leave A Reply