Plec spre centru hotărâtă să ajung în Upstairs Jazz. E un bar pe care l-am văzut de curând la o prietenă pe Facebook. Muzică live, atmosferă plăcută, părea fain. Ajung pe strada unde ar trebui să îl găsesc, văd o grămadă de bărulețe și restaurante, dar nu aduce nici unul cu Upstairs Jazz. Plouă torențial, așa că mă uit un pic în jur în căutarea unui adăpost cozy. Văd un băruleț ascuns sub niște scări, ce pare scos din serialul Friends. Tocmai ce intră un grup de vreo 7 persoane printre care mă strecor și eu. Odată aflată înăuntru am început fără să vreau o călătorie prin amintirile mele.
First stop: India. Ultima dată când am băut alcool dintr-o ceșcuță de ceai a fost undeva prin Kerala. Atunci a fost bere. De data asta, un cocktail dulce și fresh pe care l-aș mai încerca o dată. Nume de cod: Mystery Tea. La început muzica se aude în surdină, cât să mă relaxeze un pic. Nu că ‘the mystery tea’ nu ar reuși să o facă. Dintr-o dată aud Lemon Tree și plec imediat într-o călătorie în perioada studenției. Mă văd dansând la o petrecere BEST. Stare aceea bună mi se transmite instant și în prezent.
Două doamne trecute bine de prima tinerețe intră și se așează la bar. Tipul de lângă mine o întreabă pe una din ele dacă geaca pe care o poartă e din Scoția sau dacă ea e chiar de acolo. Răspunsul e irelevant. Eu deja mă văd zburdând prin Highlands.
Încep să vorbesc cu tipa de la bar în timp ce îmi pregătește un Mojito. Îmi spune că tocmai s-a întors din Europa – Amsterdam, Milan, Roma. Stai… și eu tocmai am avut o escală prin Amsterdam. Au fost vreo 3h în care am simțit din nou că sunt unele persoane cu care chiar dacă vorbești rar, atunci când o faci e ca și cum s-ar întâmpla zilnic. Multumesc S.! 🙂 Hai că am stat destul în Amsterdam… Îmi savurez Mojito-ul cu gândul la o viitoare călătorie în Cuba (care sper să fie în curând). Mă mut în Instabul. Cum am reușit? O melodie m-a trimis acolo din câteva note. Nici măcar nu știu cine o cantă sau cum se numește. Nici nu știu dacă e de acum 6 ani sau dacă e mai actuală, dar stilul m-a dus cu gândul la acel Istanbul plin de viață pe care l-am cunoscut prin 2011.
Mă gândesc ca ar trebui să mă îndrept spre casă. Plec spre hotelul care mi-e casă în Montreal, dar mintea mea chiar e acasă. S-a oprit ploaia. Văd pe drum și Upstairs Jazz Bar & Grill. Nu am avut nevoie decât de un Mystery Tea și un Mojito. Maybe that’s the trick to find it 🙂 sau poate așa a fost să fie, să plec într-o călătorie în jurul lumii în seara asta. Asta înseamnă să ieși singur(ă) and enjoy a drink with your better self 🙂
Leave A Reply