Provocarea supremă: Saree-ul! (II)

V-am spus aici câteva prime impresii despre saree. Nu vă mai țin prea mult în suspans, așa că azi vă povestesc ce am ales pentru nuntă și ce a implicat această ținută.

Aș fi vrut un saree în nuanțe de mov, dar indiferent ce culoare îî ceream eu domnișoarei de la magazin, primeam câte un albastru țipător. Așa că, la un moment dat m-am văzut nevoită să îi spun no blue, please ca să o opresc din acel moment de blue madness 🙂 Din cele 6 puse deoparte am reușit să aleg unul cu ajutorul unei cunoștințe care mă consilia și ea. Culoarea câștigătoare: peacock blue (albastru păun) cu auriu. Cu ocazia asta am adăugat și o nouă culoare în vocabular 🙂

Deci… saree – cumpărat! Credeți că am terminat? Pe sub cei 7 metri de material se pune și o jupă. Cred că e un fel de back-up în caz că se întâmplă vreun eveniment nefericit să se desfacă materialul și să pice. Altă explicație nu am. În orice caz, jupă – achiziționată! Următoarea oprire: bluza care se poartă sub saree. În general acestea se fac la comandă pentru a se potrivi perfect cu saree-ul și să fie cât mai mulate pe corp. Pentru cazuri de urgență poți găsi și prêt-à-porter. Norocoasă cum sunt, am găsit unul tocmai mărimea mea și auriu spre uimirea indiencelor de la nuntă cărora nu le venea să creadă că am găsit unul perfect gata făcut.

Buun… în momentul ăsta toată ținuta e în camera mea de hotel. Ați experimentat vreodată senzația de a ajunge acasă cu o hăinuță nouă pe care să știți că nu o puteți proba? Vă spun eu: e frustrant!!! 🙂 Nu contează ce e, rochiță de seară, pantaloni de munte, bluza de corp, trebuie probate și acasă (aka la hotelul care mi-era casă pentru câteva nopți). Puteam să-l probez, dar habar n-aveam cum să fac asta, așa că m-am urcat în tuk-tuk cu viitoarea mireasă și m-am dus la o mătușă a mirelui pentru a mă ajuta cu îmbrăcatul.

M-am gândit că văd o dată tehnica, iar apoi cu un filmuleț de pe YouTube sigur o scot la capăt în următoarea dimineață când trebuia să mă gătesc de nuntă. Țac-pac, doar că n-a fost așa simplu 🙂 M-a înfășurat doamna de vreo 2 ori, a prins, apoi, restul materialul cu o mână și făcea pliuri peste pliuri cu cealaltă, ace de siguranță peste ace de siguranță… Am realizat instant că mi-ar fi imposibil să le fac pe toate deodată și să am certitudinea că plec de la nuntă cu saree-ul pe mine.

Vă dați seama că în dimineața următoare toată lumea era ocupată cu ultimele pregătiri pentru ceremonia de nuntă, doar de mine n-aveau timp să mai stea să mă îmbrace. Panică! Panică! Mi-am luat saree și nu pot să-l port? Nu se poate, indienii găsesc soluții pentru orice, așa că am înainte de ceremonie am dat o fugă la o croitoreasă care m-a pregătit. 20 de minute a durat. Și dacă mi-ar fi ieșit să mă îmbrac singură, mai mult ca sigur ar fi durat cel puțin 1h30 incluzând nervii și stresul că se desface ceva pe acolo și cade rochia de pe mine. Dar ca scuză pentru mine, am auzit că sunt multe indience care au o femeie ce le ajută să se îmbrace în saree, mai ales când e vorba de pregătirea pentru ocazii speciale. Asta pentru că materialele sunt mai grele decât cele casual și le pun dificultăți chiar și lor.

Sună complex tot ce v-am povestit? Să vedeți ce interesant e să simți pe tine atâta material la +30°C, să ai impresia de fiecare dată când te așezi că strici toate pliurile alea frumos așezate și să mai devii și paranoia, din când în când, că parcă s-a lărgit ceva și poate cade. Dar mi-a plăcut! Și cam așa a arătat trupa de șoc și saree-ul în toată splendoarea lui din cap până-n picioare (noroc cu fotograful oficial că altfel rămânea doar varianta în pungă a ținutei 🙂 )

A fost o experiență. Acum zace materialul într-o pungă undeva pe acasă în așteptarea unei idei de rochiță ce ar putea fi folosită și la alte ocazii, dar care să-mi amintească întotdeauna de experiența asta. Dacă aveți idei de design, le aștept cu mare interes. Material este destul, poate chiar pentru vreo 2 rochii.