De ce facem fotografii?

Zilele trecute am primit cadou cel mai cute aparat foto – Lomography Diana Baby 110. E un fel de accesoriu cool pentru distracția pasionaților de fotografie care îți amintește de anumite momente din copilăriei pe care nu prea mai ai ocazia să le trăiești în ziua de azi.

Ca să înțelegeți, o să vă povestesc despre o discuție haioasă pe care am avut-o cu verișorul meu de 9 ani în timp ce tocmai descopeream noua “jucărioară”:

 

T: Ce faci?
Eu: Mă joc cu un aparat foto pe care tocmai l-am primit cadou.
T: Wooow! Ai primit un aparat nou?
Eu: Da, este unul foarte simpatic cu film. Sigur o să-ți placă și ție.
T: Stai puțin… cum adică e cu film?
Eu: Adică pozele sunt salvate pe o rolă pusă în aparat și nu ai ecran să vezi pozele pe care le faci, nici nu poți face foarte multe fotografii pentru că pe rola aceea se salvează doar 24 de poze.
T: Hmm… nu prea înțeleg ce vrei să spui, dar îmi arăți tu când vii acasă.

C’est moi – ©Tata 🙂

Azi e într-adevăr ciudat să fii limitat de numărul de fotografii pe care le poți face. Voi mai țineți minte expresiile de genul: mai avem doar 2 poziții disponibile (cu vreo 3 zile înainte de a termina concediul la mare), trebuie să developez filmul sau din seria celor mai triste: s-a voalat filmul? Prea puțini le mai folosesc azi și tot mai puțini le vor mai înțelege sensul de acum încolo.

În ziua de azi am ajuns să pozăm orice. La o scurtă analiză a feed-ului de Instagram am observat că lumea s-a obișnuit să fotografieze fiecare colț de stradă, fiecare hăinuță proaspăt achiziționată, truse de machiaj, cafeaua sau ceaiul de dimineță, prânzul mai mult sau mai puțin sănătos. Pe scurt, fiecare pas și fiecare minut trebuie imortalizat și împărtășit cu toată lumea. Pentru a ține engaged comunitatea de followeri, nu de alta 🙂 Uitându-mă prin albumele mele foto din copilărie am realizat că atunci focusul era pe pozele cu oameni, să avem amintiri ale acelor momente petrecute cu cei dragi și foarte puțin ne axam pe fotografii care să surprindă strict cadrul în care ne aflam. Și să știți că și atunci se făceau fotografii artistice. Poftim portret de prin anul ’90 🙂

Și, totuși, de ce facem fotografii? 
Trecând peste conceptele de ‘poze pentru like-uri’ sau ‘poze în scopuri de marketing’, eu cred că cele mai frumoase fotografii sunt acelea prin care pot împărtăși cu oamenii locuri frumoase din lumea în care trăim. Indiferent de calitatea tehnică, o fotografie bună este aceea care transmite și trezește emoții, care păstrează amintiri, care spune o poveste și îl transpune pe cel care vede fotografia în acel moment surprins de mine. Iar fotografia la rândul ei mă determină să urmăresc detalii din viața de zi cu zi pe care altfel nu le-aș lua în considerare.

Fac fotografii pentru a arăta tuturor ce face lumea mea mai frumoasă. Iar în următoarele săptămâni mă voi provoca să descopăr locuri din București înarmată cu micuțul BabyDiana și 24 de poziții la purtător. Promit să vă arăt tot ce iese direct din film 🙂