Cu bicicleta prin Transilvania

Acum 2 ani, de 1 mai, am plecat împreună cu câțiva prieteni într-o tură cu bicicleta prin Transilvania pentru a descoperi satele săsești din jurul Sighișoarei. Sau cel puțin asta ne doream. Ne-am documentat cât am putut căutând tot felul de informații pe internet, despre satele ce ar putea fi vizitate, despre trasee de bicicletă prin zonă și am făcut un super traseu, ziceam noi… realizabil 🙂 Totul până la a-l pune în practică. 80% a fost ok, un singur deal ne-a pus în dificultate și am preferat să îl trecem cu un camion, dar vă las să citiți mai jos întreaga poveste.

Cei aproximativ 40km estimați de noi pentru prima zi s-au transformat în vreo 60, din care aproximativ 25 cu soare toropitor, încă vreo 6-7 cu furtuna amenințătoare care ne mâna din spate, vreo 10-15km cu ploaie și încă 16km într-un camion care ne-a trecut un deal de la Ruja până la Nou Săsesc. Problema a pornit de la faptul că citisem undeva pe un forum că ar fi un traseu de bicicletă de undeva din Iacobeni până în Nou Săsesc, unde urma să înnoptăm. Nu știam exact cum vom găsi acel drum, dar ne bazam pe sătenii din zonă pentru direcții și indicații. Doar că aceștia fie nu știau de existența acelui drum, fie ne spuneau clar că după ploaie acel drum nu e practicabil și ne-au recomandat să ocolim prin Ruja și să trecem dealul spre Nou Săsesc. Ne-am zis atunci: ce-o mai fi un deal în plus, după multele dealuri de pe traseu din ziua respectivă? 🙂

Totuși, obosiți, uzi și înghețați de răcoarea lăsată după ploaie și cu teama că ne va prinde miezul nopții undeva prin vârful dealului, la Ruja ne-am hotărât să batem din poartă în poartă și să găsim pe cineva care să ne ducă până în Nou Săsesc. Evident urmăream curțile unde vedeam un tractor cu remorcă sau o mașină destul de mare în care să încapă 5 oameni plus bicicletele. Cu greu, după multe încercări, am reușit să găsim un sătean dispus să-și lase berea pentru a ne ajuta. Am plecat cu mașina în jur de ora 20:30 – 21:00 și am făcut mai bine de 1h30 până la destinație, pe un drum pe care noi ne imaginam că am face un pic mai mult de o oră cu bicicleta. Ce naivi eram! Nu doar ca era înnămolit drumul, dar era și plin de gropi și o bună parte din el era și printr-o pădure creepy unde ar fi mers filmat cu succes un film de groază. Mă și gândeam ce bine ne era să împingem bicicletele prin noroaie la miezul nopții sau să dormim în copaci în vârful dealului. Mai ceva ca în Survivor 🙂

A fost fain faptul că în Nou Săsesc am stat la o familie de sași, găsită prin intermediul Fundației Mihai Eminescu Trust, care, după o așa zi, ne-a așteptat cu masa caldă pusă, mai ceva ca la mama acasă. Am stat cu ei la povești despre tot felul de lucruri. Despre cum au plecat ei după revoluție în Germania și s-au întors în câteva luni pentru că simțeau că aici, în România, e casa lor. Despre cum lucra domnul Klusch podele și scări de lemn frumos sculptate, ce au ajuns prin palatele Prințului Charles în UK. Despre cum voiau oamenii din sat să-l pună primar, dar i-a refuzat, pentru că nu considera că mediul politic e unul sănătos pentru el. Și câte și mai câte…. mai că ne părea rău că planificasem o singură noapte la ei și că nu am apucăm să povestim mai mult.

Au urmat apoi plimbări prin alte sătucuri din zonă, am descoperit sucul de mere și Conacul Apafi de la Mălâncrav, am admirat arhitectura caselor frumos colorate, ce se pierdeau în marea aceea spectaculoasă de verde crud de primăvară. Am fost bucuroși să descoperim o parte din bisericile fortificate, dar ne-am și întristat când am descoperit că unele dintre ele stau închise, fiind lăsate să se degradeze, iar toți cei responsabili aruncă vina dintr-o curte în alta. Ne-am întristat și la gândul că această zonă a fost părăsită de mulți sași imediat după revoluție, iar în casele lor s-au stabilit familii de rromi, cărora nu prea le pasă de păstrarea patrimoniului nostru cultural. Sunt unele sate în care doar 20% din locuitori mai sunt români, iar casele par ca după război.

Dar vă întrebați de ce vă povestesc despre toate astea? Sau ce legătură are această poveste cu turismul responsabil? De curând am descoperit un proiect numit Transylvania Cycling, care ne invită să descoperim împreună cele mai bune lucruri pe care Transilvania le poate oferi – natura magică, bogăția culturală și oamenii locului. Ei vor să dezvolte turismul rural din România și să ajute comunitățile locale într-un mod sustenabil. Așa că au lansat și o platformă pe care promovează turismul responsabil, locuri din Transilvania ce merită vizitate, trasee pentru bicicletă și locuri de campare special amenajate. Când am văzut prima data proiect, mi-am zis că exact de așa ceva aveam nevoie când ne-am planificat noi ieșirea cu bicicleta prin Transilvania și cred că această platformă va fi utilă tuturor celor care vor să plece în explorarea Transilvaniei pe cont propriu. După cum spun și cei de la Transylvania Cycling:

A devenit evident în ultimii ani faptul că Transilvania se află în fața unui boom în turism. Ceea ce îi atrage pe cei mai mulți este senzația de ‘capsulă a timpului’ pe care locurile ți-o inspiră. Dar nu e chiar aceasta cea mai vulnerabilă în fața turismului de masă? Va reuși satul transilvănean cu fânețele lucrate manual, arhitectura tradițională sau viața de zi cu zi atât de bogată în tradiții, să facă față valului de vizitatori? Considerăm că singura abordare sănătoasă pe termen lung este turismul responsabil.

Tocmai de aceea am creat o platformă în care am pus la un loc principiile turismului responsabil, hărți, calendare și alte unelte care să vină în sprijinul celor care doresc să călătorească într-un mod sustenabil, bucurându-se de tot ce are mai bun de oferit Transilvania și susținând comunitățile locale în același timp.

Eu sper ca acest proiect să continue să se dezvolte, să acopere tot mai multe sate din Transilvania și să-și atingă scopul de a dezvolta comunitățile rurale din țara noastră, ajutându-i pe locuitori să-și păstreze tradițiile și obiceiurile. Dacă vreți să fiți la curent cu evoluția proiectului, vă invit să urmăriți activitatea celor de la Transylvania Cycling și pe Facebook.

Eu d-abia aștept o tură pentru a testa noile trasee de bicicletă realizate între timp în această zonă!

PS: Mulțumesc unquest.ro pentru acordul de a folosi o parte din fotografiile din această excursie. Pe atunci eu făceam poze doar ocazional 🙂