Un SMS: “Noi suntem la un restaurant de Fado. Vrei să vii?” De atât am avut nevoie ca să mă pun în mișcare, să las tot ce făceam, să urc într-un taxi și să plec spre Arcaz Velho. Un restaurant micuț și intim, cu un aer autentic, unde aveam să fiu inițiată în cultura portugheză – Fado și bucătăria portugheză.
În mod normal restaurantul are menu a la carté, însă pentru serile în care se țin spectacole de Fado au un meniu fix cu bunătăți tradiționale, iar apa și vinul sunt din partea casei. Meniul a fost comparabil cu o masă de nuntă, dar toate au fost așa de bune că nu m-a lăsat inima să fac risipă. Am mâncat (aproape) tot! Adică aperitivul care a venit in 3 tranșe: o supă numită caldo verde pe bază de verdețuri, cartofi, chorizo și napi, salată de caracatiță și un cârnat afumat delicios (a se reține faptul că nu sunt prea mare fană cârnați în mod normal). Apoi a venit felul principal, unde am avut de ales între rață cu sos de mere și salată. Am ales rața și a fost tare delicioasă alegerea. Problema a fost că după toate astea a venit și desertul, un fel de cremă de zahăr ars. Cred că orice persoană care a fost la o nuntă românească știe cum e să îți fie servit tortul după ce mănânci 4-5 feluri de mâncare. Dacă ar fi după mine, aș merge pe principiul life is short, eat dessert first.
Acum că v-am deschis apetitul, să vă povestesc și despre hrana spirituală care de fapt m-a atras la Arcaz Velho 🙂 Pentru cei care nu știu, Fado este un stil de muzică care a apărut în Portugalia la începutul secolului al 19lea. În general, mesajul transmis de Fado este unul trist, de dor și jale – un soi de doină de-a noastră cântată foarte melodios. Chiar dacă nu-i înțelegi versurile, atunci când ești trist simți cum îți relaxează puțin sufletul și îți dă o stare de spirit mai bună.
Fun fact despre Fado: Există două tipuri de Fado, unul care se trage din regiunea Lisabonei, iar altul care a apărut în Coimbra, fiecare abordând diverse teme. Nimic funny până aici? Ce mi s-a părut haios a fost faptul că diferă modul în care trebuie să-ți arăți aprecierea față de artiștii care cântă pe scenă. În Lisabona lumea mănâncă, ascultă Fado, aplaudă, mănâncă iar, ascultă încă o repriză de Fado, aplaudă iar și tot așa. Fair enough. În Coimbra, în schimb, dacă îți place interpretarea artiștilor trebuie să le transmiți asta printr-un sunet asemănător cu tușitul atunci când vrei să-ți dregi vocea. Cam ca atunci când ești la un spectacol, îți vine să tușești, dar știi că te-ar auzi toată sala și încerci s-o mai dregi un pic până la final. Cred că ați prins ideea 🙂 N-am ajuns în Coimbra, dar aș fi curioasă cum sună un cor de tușituri 🙂
Destul cu vorbăria… Com o seu silêncio, Avec votre silence, With your silence – Daniela Giblott
Obrigado pelo seu silêncio, Merçi pour votre silence, Thank you for your silence! 🙂
Mesajele acestea le-am auzit înainte și după fiecare repriză de cântat. Altfel nu se putea începe / încheia momentul artistic. Dacă ajungeți prin Lisabona, neapărat găsiți un loc de Fado unde să mergeți, este o experiență deosebită ce nu trebuie ratată. Mie mi s-a mai recomandat și Clube de Fado, dar aici trebuie făcută rezervare.
Leave A Reply